Documentația de Execuție

Dacă proiectul tehnic este promisiunea – „iată ce vom construi și cum" –, documentația de execuție este dovada – „iată ce am construit efectiv, cu ce materiale, în ce condiții și cu ce rezultate la verificări". Această distincție este fundamentală din mai multe perspective. Din perspectivă juridică, documentația de execuție dovedește că lucrarea a fost realizată conform proiectului și normativelor, ceea ce protejează atît beneficiarul, cît și executantul în cazul unor litigii sau accidente ulterioare. Din perspectivă tehnică, documentele de execuție – în special procesele-verbale de verificare și măsurătorile – confirmă obiectiv că instalația funcționează corect și sigur. Din perspectivă administrativă, documentația de execuție este condiția necesară pentru recepția lucrărilor (tema Capitolului V), pentru obținerea autorizației de funcționare și pentru întocmirea cărții tehnice a construcției.

Există o tentație, mai ales în cazul lucrărilor mici (case, renovări de apartamente), de a trata documentația de execuție ca pe o corvoadă birocratică și de a o întocmi formal, la sfîrșitul lucrărilor, mai degrabă decît pe parcurs. Această abordare este profund greșită. Documentația de execuție își pierde orice valoare dacă nu reflectă fidel realitatea de pe șantier. Un proces-verbal de lucrări ascunse întocmit retroactiv, după ce traseele de cabluri au fost acoperite cu tencuială, nu dovedește nimic – pentru că nimeni nu a verificat efectiv acele trasee în momentul în care erau încă accesibile.

Prezentul capitol detaliază fiecare tip de document care trebuie întocmit pe parcursul execuției, explică cine este responsabil pentru elaborarea sa, ce informații trebuie să conțină, în ce moment trebuie întocmit și de ce este important. Capitolul se încheie cu o secțiune dedicată particularităților documentației de execuție pentru fiecare tip de clădire – de la regimul simplificat al caselor pînă la cerințele complete ale instituțiilor publice și depozitelor.

Principiu esențial: Documentația de execuție trebuie întocmită în timp real, pe măsura avansării lucrărilor, nu retroactiv. Un document întocmit în ziua verificării reflectă realitatea; un document întocmit săptămîni sau luni mai tîrziu reflectă, în cel mai bun caz, o amintire aproximativă, iar în cel mai rău caz, o ficțiune. Inspectorii ISU, diriginții de șantier și comisiile de recepție sînt instruiți să detecteze documentația întocmită retroactiv – și consecințele pot fi severe.

---

Cartea tehnică a instalației

Cartea tehnică a instalației electrice este dosarul central care compilează toate documentele relevante pentru viața instalației: de la proiect și materiale, trecînd prin execuție și verificări, pînă la instrucțiunile de exploatare și mentenanță. Deși cartea tehnică se finalizează la recepția lucrărilor, componentele sale se acumulează pe tot parcursul execuției, motiv pentru care o tratăm în acest capitol.

Ce este cartea tehnică și de ce are valoare juridică

Cartea tehnică a construcției este reglementată de HG 273/1994 și de Legea 10/1995, care impun obligativitatea întocmirii, completării și păstrării acesteia pe întreaga durată de existență a construcției. Capitolul de instalații electrice din cartea tehnică a construcției este, în esență, „jurnalul medical" al instalației – documentul care permite oricărui specialist, în orice moment din viața clădirii, să înțeleagă cum a fost concepută, realizată și verificată instalația, ce materiale au fost folosite, ce modificări au fost aduse pe parcurs și ce intervenții de mentenanță au fost efectuate.

Valoarea juridică a cărții tehnice se manifestă în mai multe situații. În cazul unui accident electric (electrocutare, incendiu de cauză electrică), cartea tehnică este primul document cerut de organele de cercetare pentru a stabili dacă instalația a fost realizată conform normativelor. În cazul vînzării sau închirierii clădirii, cartea tehnică face parte din documentele care se transferă noului proprietar sau se pun la dispoziția chiriașului. În cazul unei asigurări, societatea de asigurare poate solicita cartea tehnică pentru a verifica conformitatea instalației și poate refuza despăgubirea dacă instalația nu a fost realizată conform normelor. În cazul unei expertize tehnice (de exemplu, pentru evaluarea stării instalației unei clădiri vechi), cartea tehnică furnizează informațiile de bază necesare expertului.

Cartea tehnică a instalației electrice cuprinde, în mod obligatoriu, următoarele secțiuni: proiectul tehnic cu toate piesele sale (memoriu, scheme, planuri, calcule, caiete de sarcini), centralizatorul materialelor utilizate efectiv (nu doar cele prevăzute în proiect, ci cele instalate în realitate), certificatele de calitate și declarațiile de conformitate ale materialelor și echipamentelor, procesele-verbale de lucrări ascunse, procesele-verbale de verificare (rezistența de izolație, priza de pămînt, continuitatea conductoarelor de protecție), procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, buletinul de verificare PRAM, instrucțiunile de exploatare și mentenanță, și planurile „as-built" (conform cu executarea reală, actualizate față de proiectul inițial dacă au existat modificări pe parcursul execuției).

Centralizatorul materialelor utilizate

Centralizatorul materialelor este un document tabelar care inventariază toate materialele și echipamentele folosite efectiv la realizarea instalației electrice. Importanța sa depășește cu mult simpla evidență contabilă: centralizatorul este instrumentul prin care se verifică concordanța dintre materialele prevăzute în proiect (prin caietul de sarcini) și cele efectiv montate.

Centralizatorul trebuie să conțină, pentru fiecare material sau echipament, denumirea completă și tipul produsului (de exemplu, „Cablu NYM-J 3×2,5 mm², cupru, izolație PVC"), producătorul și țara de origine, standardul de referință căruia i se conformează (de exemplu, „SR EN 50525-2-31" sau „conform Regulament CPR 305/2011"), cantitatea utilizată (exprimată în unități relevante – metri pentru cabluri, bucăți pentru aparate), și numărul lotului sau seria de fabricație (informație necesară pentru trasabilitate, în special pentru aparatele de protecție).

Un aspect deseori neglijat este actualizarea centralizatorului în cazul substituirii materialelor pe parcursul execuției. Este o situație frecventă ca un anumit tip de cablu sau un anumit model de disjunctor prevăzut în proiect să nu fie disponibil la momentul achiziției, iar executantul să propună un produs echivalent. Această substituire este permisă, dar numai cu acordul proiectantului (care trebuie să verifice echivalența tehnică) și cu consemnarea în centralizator. Utilizarea unui material diferit de cel prevăzut în proiect, fără acordul proiectantului și fără consemnare în centralizator, este o neconformitate care poate invalida recepția.

Certificatele de calitate și declarațiile de conformitate

Fiecare material și echipament utilizat în instalația electrică trebuie însoțit de documente care atestă calitatea și conformitatea sa cu standardele aplicabile. Aceste documente sînt de mai multe tipuri, fiecare cu un nivel diferit de garanție.

Declarația de conformitate CE (sau DoP – Declaration of Performance, pentru produsele care intră sub incidența Regulamentului CPR 305/2011) este documentul emis de producător prin care acesta declară pe propria răspundere că produsul respectă cerințele directivelor europene aplicabile. Pentru echipamentele electrice de joasă tensiune, directiva relevantă este Directiva 2014/35/UE (Directiva Joasă Tensiune – LVD), iar pentru cablurile electrice utilizate în construcții, Regulamentul CPR impune clasificarea la reacție la foc prin marcajul CE și DoP. Marcajul CE pe un produs nu este, în sine, un certificat de calitate – este o declarație a producătorului că produsul îndeplinește cerințele esențiale aplicabile. Responsabilitatea producătorului este angajată prin această declarație.

Certificatul de conformitate emis de un organism de certificare acreditat (terță parte) oferă un nivel superior de garanție, deoarece un laborator independent a verificat efectiv produsul. Acest tip de certificat este cerut în mod specific pentru anumite categorii de produse cu impact direct asupra siguranței: aparatele de protecție (disjunctoare, DDR-uri), cablurile electrice cu cerințe speciale de reacție la foc, tablourile electrice, și echipamentele pentru medii cu pericol de explozie (marcaj ATEX).

Buletinele de încercare emise de laboratoare acreditate documentează rezultatele testelor specifice efectuate pe produse sau pe eșantioane din lotul livrat. Aceste buletine sînt relevante mai ales pentru materialele achiziționate în cantități mari (cabluri, tuburi de protecție) și pentru echipamentele fabricate la comandă (tablouri electrice).

Proiectantul, prin caietul de sarcini, stabilește care documente de calitate sînt obligatorii pentru fiecare categorie de material. Dirigintele de șantier (acolo unde este obligatoriu) verifică existența și validitatea acestor documente înainte de a permite utilizarea materialelor pe șantier. Toate documentele de calitate se anexează la cartea tehnică a instalației.

Procesele-verbale de lucrări ascunse

Lucrările ascunse sînt acele lucrări care, odată finalizate, nu mai pot fi verificate vizual fără a demonta sau distruge elemente ale construcției. În cazul instalațiilor electrice, cele mai frecvente lucrări ascunse sînt traseele de cabluri îngropate în pereți sau în pardoseli (pozate în tub de protecție, sub tencuială sau în șapă), instalația de priză de pămînt (electrozii și conductoarele de legare la pămînt, care se acoperă cu pămînt), traversările prin pereți și planșee cu cerințe de rezistență la foc (care se sigilează cu materiale de etanșare la foc), și conexiunile din cutiile de derivație care se montează sub tencuială sau sub tavane false.

Procesul-verbal de lucrări ascunse se întocmește în momentul în care lucrarea este realizată dar înainte de a fi acoperită, adică în fereastra de timp în care verificarea vizuală este încă posibilă. Documentul este semnat de executant (care confirmă că a realizat lucrarea conform proiectului), de dirigintele de șantier (care confirmă că a verificat lucrarea și că aceasta corespunde proiectului) și, dacă este cazul, de proiectant (care confirmă conformitatea soluției cu proiectul, mai ales cînd au existat adaptări față de proiect).

Procesul-verbal de lucrări ascunse trebuie să conțină data și locul întocmirii, identificarea exactă a lucrării verificate (de exemplu, „Traseu cablu NYM-J 3×2,5 mm² în tub PVC Ø25 mm, de la tabloul T1 la priza P7, dormitor etaj 1, perete nord, sub tencuială"), constatarea conformității sau a neconformităților identificate, eventualele observații sau condiții de acceptare, și semnăturile părților prezente la verificare.

Importanța proceselor-verbale de lucrări ascunse nu poate fi supraestimată. Într-o situație de avarie (de exemplu, un scurtcircuit pe un traseu îngropat), procesul-verbal de lucrări ascunse este singurul document care indică exact unde este trasat cablul, ce tip de cablu a fost utilizat și cum a fost protejat. Fără acest document, depanarea presupune spargerea aleatorie a pereților sau pardoselilor – o operațiune costisitoare, distructivă și care poate fi evitată printr-o documentație corectă.

---

Procesele-verbale întocmite pe parcursul execuției

Pe lîngă procesele-verbale de lucrări ascunse (care documentează ce s-a construit), pe parcursul și la finalul execuției se întocmesc procese-verbale de verificare care documentează dacă ceea ce s-a construit funcționează conform așteptărilor. Aceste verificări sînt, în esență, testele prin care instalația demonstrează că este sigură și conformă.

Procesul-verbal de recepție a fazelor determinante

Fazele determinante sînt momentele-cheie din execuția unei lucrări în care verificarea este critică și la care trebuie să participe obligatoriu proiectantul, executantul, dirigintele de șantier și, în anumite cazuri, reprezentantul Inspectoratului de Stat în Construcții (ISC). Lista fazelor determinante este stabilită de proiectant prin proiectul tehnic și aprobată de ISC.

Pentru instalațiile electrice, fazele determinante tipice sînt realizarea instalației de priză de pămînt (înainte de acoperirea electrozilor cu pămînt), acesta fiind momentul în care se poate măsura rezistența de dispersie a prizei de pămînt și se poate verifica vizual calitatea execuției. O altă fază determinantă este realizarea traseelor principale de cabluri (înainte de acoperirea lor), adică momentul care coincide cu procesele-verbale de lucrări ascunse pentru traseele principale. Echiparea și conectarea tabloului general (TGBT) reprezintă faza în care se verifică conformitatea tabloului cu schema din proiect, calitatea conexiunilor și corectitudinea etichetării. Finalizarea instalației (înainte de punerea sub tensiune) este verificarea de ansamblu a întregii instalații, incluzînd toate măsurătorile electrice (izolație, priză de pămînt, continuitate).

Procesul-verbal de recepție a fazei determinante se întocmește la fața locului, în prezența tuturor părților menționate, și documentează constatările fiecărui participant. Dacă sînt identificate neconformități, acestea se consemnează și se stabilesc termenele de remediere, urmînd ca o nouă verificare să confirme remedierea.

Pentru casele și vilele de dimensiuni obișnuite (categoria D de importanță), convocarea ISC la fazele determinante nu este obligatorie, deși anunțarea fazelor determinante rămîne recomandabilă. Pentru instituțiile publice, clădirile de birouri de dimensiuni mari și depozite (categoriile A, B și C de importanță), participarea ISC la fazele determinante este obligatorie.

Procesul-verbal de verificare a rezistenței de izolație

Verificarea rezistenței de izolație este una dintre cele mai importante verificări electrice, deoarece confirmă că izolația cablurilor și a echipamentelor este intactă și că nu există scăpări de curent care ar putea provoca electrocutări sau incendii. O izolație deteriorată (prin deteriorare mecanică, umiditate, îmbătrînire sau defecte de fabricație) permite curentului electric să „scurgă" prin căi necontrolate, cu consecințe potențial fatale.

Măsurarea rezistenței de izolație se realizează cu un aparat specializat numit megohmetru (sau megger), care aplică o tensiune de test între conductoarele circuitului și masa (conductorul de protecție legat la pămînt) și măsoară curentul de scurgere rezultat. Din raportul între tensiunea aplicată și curentul de scurgere se determină rezistența de izolație, exprimată în megohmi (MΩ).

Valorile minime admise ale rezistenței de izolație sînt stabilite de Normativul I7 și de standardul SR HD 60364-6. Pentru circuitele de joasă tensiune (230V/400V) alimentate la tensiune nominală de 230V sau 400V, tensiunea de test este de 500V CC (curent continuu), iar rezistența minimă admisă este de 1 MΩ. Valori mai mici de 1 MΩ indică o problemă de izolație care trebuie investigată și remediată înainte de punerea sub tensiune. În practică, o instalație nouă corect realizată trebuie să prezinte valori semnificativ mai mari – de ordinul zecilor sau sutelor de MΩ. Valori apropiate de limita minimă, deși formal conforme, pot indica probleme incipiente (umiditate, deteriorare mecanică a unui cablu pe parcursul pozării).

Măsurarea se realizează pe fiecare circuit în parte, cu toate consumatorii deconectați și cu toate comutatoarele în poziție „deschis", măsurînd rezistența între fiecare conductor activ și conductorul de protecție (PE), precum și între conductoarele active (L-N). Rezultatele se consemnează într-un proces-verbal (buletin de măsurare) care indică data măsurătorii, aparatul utilizat (tip, serie, data ultimei verificări metrologice), condițiile de mediu (temperatură, umiditate), identificarea fiecărui circuit testat, valorile măsurate și concluzia (admis / neadmis).

Procesul-verbal de verificare a prizei de pămînt

Priza de pămînt (instalația de legare la pămînt) este elementul de siguranță care asigură dispersia în pămînt a curenților de defect, permițînd protecțiilor (disjunctoare diferențiale) să detecteze defectul și să întrerupă alimentarea. O priză de pămînt cu rezistență prea mare nu permite circulația unui curent de defect suficient pentru declanșarea protecției diferențiale – ceea ce înseamnă că, în caz de defect, elementele metalice ale instalației rămîn la un potențial periculos, cu risc de electrocutare.

Măsurarea rezistenței de dispersie a prizei de pămînt se realizează cu un aparat specializat (telurometru), care injectează un curent de test prin electrodul de pămînt și măsoară căderea de tensiune rezultată. Din raportul tensiune-curent se determină rezistența de dispersie, exprimată în ohmi (Ω).

Normativul I7 stabilește valorile maxime admise ale rezistenței de dispersie în funcție de tipul instalației și de schema de protecție utilizată. Pentru locuințe cu protecție diferențială de 30 mA, rezistența maximă admisă este calculată astfel încît tensiunea de atingere să nu depășească 50V (limita de tensiune de atingere admisă pentru medii uscate): R ≤ 50V / 0,03A ≈ 1.667 Ω – dar în practică se urmărește obținerea unei rezistențe sub 4 Ω, conform practicii inginerești consacrate și cerințelor operatorilor de distribuție. Pentru instituții publice, birouri și depozite, cerințele sînt mai stricte: sub 4 Ω pentru instalații obișnuite, sub 1 Ω pentru instalații cu echipamente sensibile (centre de date, echipamente medicale) sau cu cerințe speciale de compatibilitate electromagnetică.

Procesul-verbal de verificare a prizei de pămînt se întocmește în două momente distincte. Prima verificare se face imediat după realizarea prizei de pămînt, înainte de acoperirea electrozilor cu pămînt (aceasta coincide cu procesul-verbal de lucrări ascunse și cu faza determinantă aferentă). A doua verificare se face după finalizarea completă a instalației, cînd priza de pămînt este conectată la instalația interioară prin conductorul de protecție (PE), verificînd funcționarea de ansamblu a sistemului de protecție.

Procesul-verbal de verificare a continuității conductoarelor de protecție

Conductorul de protecție (PE – Protective Earth, cu izolație galben-verde) este „linia de viață" a instalației electrice – conductorul care leagă toate carcasele metalice ale echipamentelor electrice la priza de pămînt, asigurînd că, în caz de defect de izolație, curentul de defect are o cale de scurgere sigură către pămînt, permițînd protecției diferențiale să declanșeze.

Verificarea continuității PE constă în măsurarea rezistenței electrice a circuitului de protecție, de la fiecare punct de utilizare (priză, corp de iluminat, echipament fix) pînă la bara PE a tabloului electric și, de acolo, pînă la priza de pămînt. Rezistența trebuie să fie foarte mică – sub 1 Ω pe fiecare segment, ceea ce confirmă o legătură electrică solidă, fără întreruperi sau conexiuni defectuoase.

Măsurarea se realizează cu un ohmetru de joasă rezistență sau cu funcția de continuitate a unui aparat de verificare a instalațiilor electrice (multifuncțional de tip Fluke, Metrel, Sonel sau similar). Se verifică fiecare punct de utilizare, iar rezultatele se consemnează individual în procesul-verbal.

O discontinuitate pe circuitul PE (rezistență infinită sau foarte mare) este o neconformitate critică, deoarece înseamnă că echipamentul respectiv nu este protejat la electrocutare. Cauzele pot fi o legătură desfăcută la o bornă, un conductor secționat accidental pe parcursul lucrărilor de construcție, o priză montată fără conectarea bornei de protecție, sau utilizarea unui cablu cu mai puține conductoare decît cele necesare (de exemplu, utilizarea unui cablu bifiliar în loc de trifiliar, omițînd conductorul PE). Orice discontinuitate trebuie remediată înainte de punerea sub tensiune.

Alte procese-verbale specifice

Pe lîngă cele trei verificări fundamentale (izolație, priză de pămînt, continuitate PE), pentru instalațiile mai complexe pot fi necesare verificări și procese-verbale suplimentare.

Verificarea selectivității protecțiilor este un test care confirmă că, în caz de defect pe un circuit, declansează doar protecția cea mai apropiată de defect (de exemplu, disjunctorul circuitului afectat), fără a afecta celelalte circuite sau protecția generală. Selectivitatea se verifică prin analiza curbelor de declanșare ale aparatelor de protecție (verificare pe baza documentației tehnice) și, pentru instalațiile complexe, prin teste de declanșare efectuate cu aparate de injecție de curent. Această verificare este deosebit de importantă pentru instituțiile publice (unde întreruperea alimentării întregii clădiri din cauza unui defect pe un circuit secundar este inacceptabilă), pentru clădirile de birouri (unde pierderea alimentării afectează activitatea tuturor ocupanților) și pentru depozite (unde întreruperea alimentării poate afecta sisteme critice – ventilație, refrigerare).

Verificarea funcțională a instalației de iluminat de siguranță este obligatorie pentru toate clădirile care necesită iluminat de siguranță (instituții publice, birouri, depozite, conform Capitolului I și Capitolului III). Testul constă în simularea întreruperii alimentării normale și verificarea funcționării automate a corpurilor de iluminat de siguranță (trecerea pe sursă proprie de baterie sau pe sursă centralizată de rezervă), a luminozității pe căile de evacuare, a autonomiei (durata de funcționare pe sursă de rezervă – minimum 1 oră, sau 3 ore pentru anumite categorii) și a funcționării indicatoarelor luminoase de evacuare.

Verificarea instalației de detecție și alarmare la incendiu, deși este o instalație distinctă de instalația electrică de putere, depinde de alimentarea electrică și se verifică adesea în cadrul aceleiași proceduri. Testul presupune activarea individuală a fiecărui detector, verificarea transmiterii alarmei la centrala de incendiu, verificarea funcționării sirenelorilor de alarmare și verificarea transmiterii alarmei către dispeceratul ISU (dacă este cazul).

Verificarea instalației de protecție la supratensiuni (descărcătoare SPD) confirmă funcționalitatea dispozitivelor de protecție împotriva supratensiunilor atmosferice sau de comutație, prin verificarea vizuală a indicatorilor de stare ale SPD-urilor (indicator verde = funcțional, indicator roșu = defect, necesită înlocuire) și prin verificarea corectitudinii conexiunilor.

---

Jurnalul de șantier și documentele de trasabilitate

Dacă procesele-verbale documentează momente punctuale (o verificare, o fază determinantă), jurnalul de șantier și documentele asociate documentează procesul continuu al execuției – ziua de zi, de la începerea lucrărilor pînă la finalizarea lor.

Jurnalul de șantier – structură și mod de completare

Jurnalul de șantier (sau registrul de șantier) este un document oficial, cu pagini numerotate și vizate, care consemnează cronologic toate evenimentele relevante de pe șantier. Obligativitatea sa este stabilită de Legea 10/1995 și de HG 273/1994, iar responsabilitatea completării revine dirigintelui de șantier (pentru lucrările unde acesta este obligatoriu) sau executantului (pentru lucrările de mică complexitate, unde dirigintele nu este impus).

O înregistrare tipică din jurnalul de șantier, pentru o zi de lucru la instalația electrică, trebuie să cuprindă data și condițiile meteorologice (relevante pentru lucrările în exterior – priză de pămînt, branșament), efectivul de personal prezent pe șantier (număr de electricieni, calificări), lucrările executate în ziua respectivă (descrise succint dar precis, de exemplu „Pozare cablu NYM-J 3×2,5 mm² de la tabloul T1 la prize dormitoare, etaj 1, perete nord, în tub PVC Ø25 mm"), materialele utilizate (cu referire la loturile din centralizator), eventualele probleme întîmpinate (diferențe față de proiect, obstacole neprevăzute, deteriorări ale materialelor), dispozițiile primite (de la proiectant, diriginte sau beneficiar) și programul pentru ziua următoare.

Jurnalul de șantier nu este un document retrospectiv – se completează în aceeași zi sau, cel tîrziu, în dimineața zilei următoare. Orice corecturi sau completări ulterioare se fac prin adăugarea unei noi înregistrări care face referire la cea originală, nu prin modificarea înregistrării inițiale.

Documentația fotografică – dovada vizuală a conformității

Într-o eră în care fiecare telefon mobil este un aparat foto, documentația fotografică a devenit un instrument de trasabilitate extrem de valoros și, în același timp, ușor de realizat. Fotografiile completează și susțin procesele-verbale scrise, oferind o dovadă vizuală a stării lucrărilor la un moment dat.

Documentația fotografică trebuie realizată sistematic, nu aleatoriu, și trebuie să acopere momentele-cheie ale execuției. Traseele de cabluri înainte de acoperire trebuie fotografiate, cuprinzînd imaginea generală a traseului (pentru orientare), detalii ale modului de pozare (separare între cabluri, fixare, protecție mecanică), detalii ale punctelor de derivație și conexiune. Priza de pămînt înainte de acoperire cu pămînt se fotografiază, cuprinzînd electrozii, legăturile, conductoarele de legare, și metoda de prindere. Tabloul electric trebuie fotografiat în faza de echipare (dispunerea aparatelor, bare de distribuție, piepteni de alimentare) și în faza finală (cu etichetare completă, schemă vizibilă pe ușa tabloului). Traversările prin pereți și planșee cu cerințe de rezistență la foc se fotografiază înainte și după aplicarea materialelor de etanșare. Orice situație neconformă descoperită pe parcursul execuției și modul de remediere al acesteia meritează de asemenea documentare fotografică.

Fiecare fotografie trebuie identificabilă: datată (automat, prin metadatele telefonului sau camerei), localizată (indicarea zonei din clădire) și, ideal, însoțită de o scurtă descriere. Fotografiile se pot organiza pe directoare corespunzătoare etapelor de execuție sau zonelor clădirii și se anexează, de regulă în format electronic, la cartea tehnică a instalației.

Dispozițiile de șantier și notele de constatare

Pe parcursul execuției pot apărea situații care necesită modificări față de proiectul inițial sau intervenții corective. Aceste situații se gestionează prin două tipuri de documente formale.

Dispoziția de șantier este un document emis de proiectant sau de dirigintele de șantier, prin care se dispune executantului o modificare față de proiect sau o acțiune specifică. Dispozițiile de șantier se emit în situații precum descoperirea unor condiții de teren diferite de cele presupuse în proiect (de exemplu, un perete de beton armat în care nu se pot realiza canale pentru cabluri, necesitînd o soluție alternativă de traseu), necesitatea adaptării traseelor din cauza interferenței cu alte instalații (o conductă de apă sau de gaz care ocupă spațiul prevăzut pentru un traseu de cabluri), modificări solicitate de beneficiar pe parcursul execuției (adăugarea unei prize, mutarea unui comutator, schimbarea poziției tabloului), și corecturi ale unor erori sau omisiuni din proiect.

Orice dispoziție de șantier care modifică soluțiile din proiect trebuie avizată de proiectant (pentru a verifica că modificarea nu afectează siguranța sau conformitatea instalației) și consemnată în jurnalul de șantier. Dispozițiile de șantier se anexează la cartea tehnică, iar planurile „as-built" trebuie actualizate pentru a reflecta modificările.

Nota de constatare este un document emis de dirigintele de șantier sau de proiectant prin care se consemnează o neconformitate identificată pe parcursul execuției. Nota de constatare descrie neconformitatea, evaluează gravitatea ei, stabilește termenul de remediere și identifică responsabilul. După remediere, se emite o notă de constatare de rezolvare, care confirmă corectarea deficienței.

---

Rolurile și responsabilitățile actorilor implicați în execuție

Documentația de execuție nu se întocmește de o singură persoană. Ea este rezultatul colaborării mai multor actori, fiecare cu un rol și o responsabilitate distinctă, reglementate de lege. Înțelegerea acestor roluri este esențială pentru a ști cine întocmește fiecare document, cine îl verifică și cine îl aprobă.

Executantul – firma de instalații electrice

Executantul este entitatea (firma sau, în cazul lucrărilor mici, persoana fizică autorizată) care realizează efectiv lucrarea de instalații electrice. Responsabilitățile executantului în materie de documentație includ întocmirea centralizatorului materialelor utilizate, colectarea și păstrarea certificatelor de calitate și declarațiilor de conformitate ale tuturor materialelor achiziționate, participarea la întocmirea proceselor-verbale de lucrări ascunse (executantul este cel care confirmă că lucrarea a fost realizată conform proiectului), realizarea măsurătorilor electrice (izolație, priză de pămînt, continuitate PE) sau contractarea unui electrician autorizat ANRE pentru aceste verificări, completarea jurnalului de șantier (în lipsa dirigintelui de șantier) și întocmirea documentației fotografice.

Executantul trebuie să dețină autorizarea corespunzătoare pentru lucrările pe care le realizează. Pentru instalații electrice de joasă tensiune, executantul trebuie să fie o firmă cu obiect de activitate corespunzător (cod CAEN 4321 – Lucrări de instalații electrice), iar personalul de execuție trebuie să fie calificat ca electrician (certificat de calificare profesională). Verificarea și emiterea buletinelor de măsurare (PRAM) sînt realizate numai de electricieni autorizați ANRE.

Dirigintele de șantier

Dirigintele de șantier este reprezentantul beneficiarului pe șantier, persoana care supraveghează execuția în numele proprietarului și verifică conformitatea lucrărilor cu proiectul și normativele. Dirigintele de șantier este autorizat de ISC (Inspectoratul de Stat în Construcții) și acționează în baza unui contract cu beneficiarul.

Responsabilitățile dirigintelui de șantier în materie de documentație sînt extinse: verificarea existenței și valabilității tuturor documentelor necesare înainte de începerea lucrărilor (autorizație de construire, proiect tehnic verificat, avize), verificarea materialelor la recepție (conformitate cu caietul de sarcini, existența certificatelor de calitate), participarea la verificarea lucrărilor ascunse și semnarea proceselor-verbale aferente, convocarea părților la fazele determinante și întocmirea proceselor-verbale de recepție a fazelor determinante, emiterea notelor de constatare în caz de neconformități, completarea jurnalului de șantier, și verificarea întocmirii corecte și complete a întregii documentații de execuție.

Prezența dirigintelui de șantier este obligatorie pentru toate lucrările de construcții autorizate, cu excepția caselor și vilelor de dimensiuni obișnuite (categoria D de importanță), unde dirigintele nu este impus de lege dar este întotdeauna recomandabil.

Proiectantul – asistența tehnică pe parcursul execuției

Proiectantul nu dispare din peisaj odată cu finalizarea proiectului tehnic. Legea 10/1995 impune proiectantului obligația de a asigura asistența tehnică pe parcursul execuției – adică de a fi disponibil pentru a răspunde întrebărilor executantului, a clarifica aspectele ambigue din proiect, a aviza dispozițiile de șantier și a participa la fazele determinante.

Din perspectiva documentației, proiectantul avizează orice modificare față de proiectul inițial (prin dispoziție de șantier), participă la verificarea lucrărilor ascunse pentru elementele critice, participă la recepția fazelor determinante, elaborează planurile „as-built" (sau verifică și aprobă planurile „as-built" elaborate de executant) și emite referatul proiectantului privind modul de execuție, document necesar la recepția finală a lucrărilor.

Responsabilul tehnic cu execuția (RTE)

Responsabilul tehnic cu execuția este un specialist atestat de ISC, angajat al firmei executante, care verifică din interior calitatea lucrărilor executate. RTE este obligatoriu pentru lucrările de construcții de o anumită complexitate (categoriile A, B și C de importanță) și are responsabilități complementare celor ale dirigintelui de șantier – dacă dirigintele verifică în numele beneficiarului, RTE verifică în numele executantului.

Responsabilitățile RTE în materie de documentație includ verificarea că execuția respectă proiectul tehnic și normativele aplicabile, semnarea proceselor-verbale de lucrări ascunse din partea executantului, verificarea certificatelor de calitate ale materialelor înainte de utilizare, semnarea situațiilor de lucrări executate și participarea la recepția la terminarea lucrărilor.

---

Particularități ale documentației de execuție pe tipuri de clădiri

Cerințele privind documentația de execuție nu sînt uniforme – ele variază în funcție de tipul și complexitatea clădirii, reflectînd nivelul de risc și cerințele de siguranță specifice fiecărei categorii.

Case și vile – regimul simplificat

Pentru casele și vilele de dimensiuni obișnuite, încadrate în categoria D de importanță, documentația de execuție este simplificată dar nu eliminată. Setul minim obligatoriu include buletinul de verificare PRAM emis de electrician autorizat ANRE (condiție absolută pentru racordarea la rețea și punerea sub tensiune), procesul-verbal de verificare a rezistenței de izolație, procesul-verbal de verificare a prizei de pămînt, procesul-verbal de verificare a continuității conductoarelor de protecție și centralizatorul materialelor utilizate cu certificatele de calitate aferente.

Deși nu sînt obligatorii prin lege pentru această categorie, următoarele documente sînt puternic recomandate: procesele-verbale de lucrări ascunse (în special pentru traseele de cabluri îngropate – informație practic imposibil de reconstituit ulterior), documentația fotografică a traseelor înainte de acoperire, jurnalul de șantier (chiar și o versiune simplificată) și planurile „as-built" actualizate.

Absența dirigintelui de șantier și a RTE pentru case nu elimină responsabilitatea executantului de a realiza o instalație conformă cu proiectul și normativele. Responsabilitatea este doar concentrată pe mai puțini actori, ceea ce face ca profesionalismul și conștiinciozitatea executantului și ale electricianului autorizat ANRE să fie cu atît mai importante.

Instituții publice – regimul complet

Instituțiile publice (spitale, școli, primării, grădinițe) necesită documentația de execuție completă, fără excepții sau simplificări. Toate documentele descrise în acest capitol sînt obligatorii, iar exigența privind calitatea și completitudinea lor este maximă, dat fiind impactul potențial al unor deficiențe asupra siguranței publice.

Pe lîngă setul complet de documente „standard", instituțiile publice necesită și documente suplimentare specifice. Documentația de conformitate PSI pentru instalația electrică demonstrează că materialele și soluțiile utilizate respectă cerințele avizului ISU (tipuri de cabluri cu clasă de reacție la foc corespunzătoare, iluminat de siguranță conform scenariului de securitate la incendiu, traversări etanșe la foc certificate). Rapoartele de testare a instalației de iluminat de siguranță documentează rezultatele testelor funcționale (comutare automată, nivel de iluminare pe căile de evacuare, autonomie). Rapoartele de testare a instalației de detecție incendiu documentează activarea individuală a fiecărui detector, funcționarea centralei și transmiterea alarmelor. Documentația de recepție a echipamentelor speciale acoperă echipamente precum grupul generator diesel, sistemele UPS, stațiile de transformare (dacă este cazul), cu procese-verbale de punere în funcțiune, teste de performanță și instrucțiuni de exploatare.

Toate documentele trebuie semnate de dirigintele de șantier autorizat, de RTE și, pentru fazele determinante, de proiectant și reprezentantul ISC. Dosarul de execuție complet este condiție pentru recepția la terminarea lucrărilor și pentru obținerea autorizației ISU de funcționare.

Birouri – cerințe intermediare

Clădirile de birouri se situează, din perspectiva documentației de execuție, într-o zonă intermediară care depinde de dimensiunea și complexitatea construcției.

Pentru birourile mici (sub 600 mp, maximum 2 niveluri), cerințele se apropie de cele ale locuințelor, cu mențiunea că iluminatul de siguranță și detecția de incendiu sînt obligatorii și, prin urmare, documentația aferentă testării acestor sisteme este necesară.

Pentru birourile medii și mari (peste 600 mp sau peste 2 niveluri), cerințele se aliniază la cele ale instituțiilor publice: diriginte de șantier obligatoriu, RTE obligatoriu, toate procesele-verbale complete, documentație PSI, rapoarte de testare a sistemelor de siguranță. Un aspect specific birourilor este documentația aferentă tablourilor electrice secționate pe zone sau chiriași – fiecare tablou secundar necesită schema sa, procesul-verbal de echipare și verificarea independentă a protecțiilor.

O particularitate a clădirilor de birouri moderne este integrarea sistemelor de automatizare (BMS – Building Management System), care pot include și managementul instalației electrice (monitorizarea consumului pe circuite, comanda iluminatului în funcție de prezență, optimizarea energetică). Documentația de execuție a acestor sisteme include, pe lîngă elementele standard, programarea și parametrizarea sistemului de automatizare, testele funcționale ale scenariilor de automatizare (de exemplu, stingerea automată a iluminatului după program, comutarea pe tarif de noapte) și instrucțiunile de operare a sistemului BMS.

Depozite și hale – cerințe specifice mediului industrial

Depozitele și halele industriale adaugă la documentația standard o serie de cerințe specifice mediului în care funcționează instalația electrică.

Pentru depozitele cu zone clasificate ATEX (atmosfere potențial explozive), documentația de execuție trebuie să demonstreze conformitatea fiecărui echipament electric instalat în zona clasificată cu cerințele de protecție la explozie. Aceasta include certificatele de conformitate ATEX pentru fiecare echipament (corpuri de iluminat antiexplozie, prize și comutatoare antiex, motoare antiex), documentația de verificare a modului de instalare (distanțe de separare, metode de conectare, etanșeitate a cutiilor de conexiuni) și declarația de conformitate a instalației ATEX în ansamblu, emisă de un specialist atestat.

Pentru depozitele frigorifice, documentația include verificarea funcționării sistemelor de protecție la temperaturi scăzute (cabluri și echipamente rezistente la temperaturi negative), testele de funcționare a sistemelor de alarmă pentru defecțiuni ale instalației frigorifice (deoarece pierderea alimentării electrice a compresoarelor poate duce la pierderea întregului stoc de marfă) și documentația de commissioning a instalației electrice integrate cu sistemul frigorific.

Pentru halele cu poduri rulante sau utilaje de ridicat, documentația include verificarea circuitelor de alimentare a podurilor rulante (circuite de forță trifazate, protecții specifice), testele de funcționare a sistemelor de siguranță ale utilajelor (limitatoare de cursă, opriri de urgență) și verificarea compatibilității electromagnetice (interferențele generate de motoarele de mare putere asupra celorlalte instalații).

---

Concluzii

Documentația de execuție a unei instalații electrice este mult mai mult decît o obligație birocratică de îndeplinit. Este memoria vie a unui proces complex – procesul prin care un proiect pe hîrtie devine o instalație fizică, funcțională și sigură. Fiecare document din acest dosar capturează un moment de adevăr: momentul în care un traseu de cabluri a fost verificat înainte de a fi ascuns în perete, momentul în care rezistența de izolație a confirmat integritatea cablajului, momentul în care priza de pămînt a demonstrat că poate proteja viețile oamenilor din clădire.

Din parcurgerea acestui capitol se pot extrage mai multe lecții fundamentale.

Prima și cea mai importantă lecție este că documentația de execuție trebuie întocmită în timp real, nu retroactiv. Un proces-verbal de lucrări ascunse semnat după ce peretele a fost tencuit este un document fictiv, lipsit de valoare tehnică și juridică. Disciplina documentării pe parcurs – deși consumă timp și efort – este singura cale de a avea o documentație care reflectă realitatea.

A doua lecție este că fiecare document are un scop precis și o utilitate concretă. Centralizatorul materialelor permite verificarea concordanței cu proiectul. Certificatele de calitate demonstrează că materialele sînt conforme cu standardele. Procesele-verbale de lucrări ascunse păstrează memoria traseelor invizibile. Buletinele de măsurare demonstrează obiectiv siguranța instalației. Niciunul nu este redundant.

A treia lecție este că documentația de execuție este un efort colectiv, în care fiecare actor – executant, diriginte, proiectant, RTE, electrician autorizat ANRE – are un rol precis și o responsabilitate asumată prin semnătură. Calitatea documentației reflectă calitatea colaborării între acești actori.

A patra lecție este că nivelul de exigență al documentației trebuie calibrat în funcție de complexitatea și riscurile specifice fiecărui tip de clădire. O casă necesită un set minim dar riguros de documente. Un spital sau un depozit ATEX necesită un dosar exhaustiv care nu lasă loc niciunei ambiguități.

A cincea lecție, poate cea mai pragmatică, este că documentația de execuție bine întocmită se plătește în economia de timp și bani pe termen lung. Planurile „as-built" precise economisesc ore de căutare la fiecare intervenție de mentenanță. Procesele-verbale de lucrări ascunse evită spargerea aleatorie a pereților. Buletinele de verificare valide satisfac cerințele asigurătorilor. Iar dosarul complet accelerează semnificativ procesul de recepție – subiectul capitolului următor.

Recomandare practică: Organizați documentația de execuție pe măsură ce o produceți, nu la sfîrșit. Creați de la început un dosar fizic și unul electronic cu secțiunile corespunzătoare (materiale, procese-verbale, fotografii, dispoziții de șantier) și alimentați-l zilnic. La finalul lucrărilor, compilarea cărții tehnice va fi o simplă operație de ordonare, nu o cursă disperată de reconstituire a unor informații pierdute.

---

Bibliografie și surse online

Legislație și acte normative

• Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Stabilește sistemul calității în construcții, obligativitatea cărții tehnice și rolurile actorilor implicați. Disponibilă pe: https://legislatie.just.ro/
• Hotărîrea Guvernului nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora, cu modificările ulterioare. Definește conținutul cărții tehnice a construcției și procedurile de recepție. Disponibilă pe: https://legislatie.just.ro/
• Hotărîrea Guvernului nr. 343/2017 pentru modificarea HG 273/1994 privind recepția lucrărilor de construcții. Disponibilă pe: https://legislatie.just.ro/
• Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată. Stabilește obligativitatea dirigintelui de șantier și a responsabilului tehnic cu execuția. Disponibilă pe: https://legislatie.just.ro/
• Hotărîrea Guvernului nr. 742/2018 privind modificarea și completarea regulamentului de verificare și expertizare a calității lucrărilor și a cerințelor de calitate. Disponibilă pe: https://legislatie.just.ro/
• Regulamentul UE nr. 305/2011 (CPR) – Regulamentul produselor pentru construcții. Stabilește cerințele de marcaj CE și declarația de performanță (DoP) pentru produsele de construcții, inclusiv cabluri electrice. Disponibil pe: https://eur-lex.europa.eu/
• Directiva 2014/35/UE (Directiva Joasă Tensiune – LVD) – Cerințe esențiale de siguranță pentru echipamentele electrice de joasă tensiune. Disponibilă pe: https://eur-lex.europa.eu/
• Directiva 2014/34/UE (ATEX) – Echipamente și sisteme de protecție destinate utilizării în atmosfere potențial explozive. Disponibilă pe: https://eur-lex.europa.eu/

Normative tehnice și standarde

• Normativul I7 – Normativ pentru proiectarea și executarea instalațiilor electrice aferente clădirilor. Include cerințele de verificare (izolație, priză de pămînt, continuitate PE) și valorile admise. Disponibil prin ASRO.
• Normativul C 56 – Normativ pentru verificarea calității și recepția lucrărilor de instalații aferente construcțiilor. Detaliază procedurile de verificare și conținutul proceselor-verbale. Disponibil prin MDLPA.
• SR HD 60364-6 – Instalații electrice de joasă tensiune. Partea 6: Verificare. Standardul european armonizat care definește metodele și criteriile de verificare a instalațiilor electrice. Catalog ASRO: https://www.asro.ro/
• SR EN 61557 (seria) – Securitate electrică în rețele de distribuție de joasă tensiune. Echipamente de testare, măsurare și monitorizare a măsurilor de protecție. Catalog ASRO: https://www.asro.ro/
• SR EN 62305 (seria) – Protecția contra trăsnetului. Relevantă pentru instalațiile de priză de pămînt și paratrăsnet. Catalog ASRO: https://www.asro.ro/
• SR EN 1838 – Iluminat de siguranță. Definește cerințele tehnice pentru iluminatul de evacuare, antipanică și intervenție. Catalog ASRO: https://www.asro.ro/
• SR EN 54 (seria) – Sisteme de detectare și de alarmare la incendiu. Catalog ASRO: https://www.asro.ro/

Reglementări ANRE și ISC

• ANRE – Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei. Regulamentul pentru autorizarea electricienilor, proceduri de verificare PRAM: https://www.anre.ro/ro/energie-electrica/legislatie/autorizare-electricieni
• ISC – Inspectoratul de Stat în Construcții. Atestarea diriginților de șantier și a responsabililor tehnici cu execuția, proceduri de control: https://www.isc.gov.ro/
• Portalul ANRE de verificare a autorizațiilor electricienilor: https://www.anre.ro/ro/energie-electrica/informatii-de-interes-public/info-consumatori/verificare-autorizatii

Surse online utile

• Portalul legislativ românesc – Acces gratuit la toate actele normative în vigoare: https://legislatie.just.ro/
• ASRO – Asociația de Standardizare din România. Catalogul standardelor românești și europene armonizate: https://www.asro.ro/
• MDLPA – Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației. Normative tehnice, atestări profesionale: https://www.mdlpa.ro/
• IGSU – Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. Norme PSI, cerințe pentru instalațiile de iluminat de siguranță și detecție incendiu: https://www.igsu.ro/
• EUR-Lex – Legislația Uniunii Europene. Regulamentul CPR, Directiva LVD, Directiva ATEX: https://eur-lex.europa.eu/
• IEC Webstore – Standardele internaționale IEC, baza pentru standardele europene EN aplicate în instalațiile electrice: https://webstore.iec.ch/
• CENELEC – Comitetul European de Standardizare Electrotehnică. Standardele armonizate europene pentru instalații electrice: https://www.cenelec.eu/

---

Document elaborat în scop informativ – Februarie 2026

Verificați întotdeauna versiunile actualizate ale actelor normative pe portalurile oficiale menționate. Procedurile și cerințele pot varia în funcție de zona geografică, de categoria de importanță a construcției și de practica autorităților locale. Informațiile din prezentul ghid nu substituie consultanța de specialitate a unui proiectant, diriginte de șantier și electrician autorizat ANRE.